Cocker spaniel englez

Cocker spaniel-ul este un caine de companie foarte popular, disponibil in doua varietati distincte. English cocker spaniel-ul este utilizat mai frecvent la vanatoare si are o fire mai vesela si mai prietenoasa decat cocker-ul american. Cocker spaniel-ul se situeaza adesea in topul primelor 10 rase ca si popularitate si este cel mai mic caine al grupei raselor sportive. Rasa a fost recunoscuta de catre American Kennel Club, ca si rasa de sine statatoare in 1946.

Citeste mai mult pe: http://animale.acasa.ro/rase-87/cocker-spaniel-englez-11404.html#ixzz2ClZAK0X1

Cocker spaniel-ul este un caine de companie foarte popular, disponibil in doua varietati distincte. English cocker spaniel-ul este utilizat mai frecvent la vanatoare si are o fire mai vesela si mai prietenoasa decat cocker-ul american. Cocker spaniel-ul se situeaza adesea in topul primelor 10 rase ca si popularitate si este cel mai mic caine al grupei raselor sportive. Rasa a fost recunoscuta de catre American Kennel Club, ca si rasa de sine statatoare in 1946.

Citeste mai mult pe: http://animale.acasa.ro/rase-87/cocker-spaniel-englez-11404.html#ixzz2ClZAK0X1

Cocker spaniel-ul este un caine de companie foarte popular, disponibil in doua varietati distincte. English cocker spaniel-ul este utilizat mai frecvent la vanatoare si are o fire mai vesela si mai prietenoasa decat cocker-ul american. Cocker spaniel-ul se situeaza adesea in topul primelor 10 rase ca si popularitate si este cel mai mic caine al grupei raselor sportive. Rasa a fost recunoscuta de catre American Kennel Club, ca si rasa de sine statatoare in 1946.

Citeste mai mult pe: http://animale.acasa.ro/rase-87/cocker-spaniel-englez-11404.html#ixzz2ClZ

Cocker spaniel-ul este un caine de companie foarte popular, disponibil in doua varietati distincte. English cocker spaniel-ul este utilizat mai frecvent la vanatoare si are o fire mai vesela si mai prietenoasa decat cocker-ul american. Cocker spaniel-ul se situeaza adesea in topul primelor 10 rase ca si popularitate si este cel mai mic caine al grupei raselor sportive. Rasa a fost recunoscuta de catre American Kennel Club, ca si rasa de sine statatoare in 1946.

Istoricul si originea

Toate tipurile de spaniel-i au fost caini credinciosi ai vanatorilor de secole. Formeaza o familie numeroasa, fiind mentionati in literatura inca de la jumatatea secolului al XIV-lea. De-a lungul timpului, grupa spaniel-ilor a fost impartita in spaniel-ii de teren si spaniel-ii de apa.

La mijlocul secolului al XIX-lea, crescatorii au inceput sa acorde mai multa atentie standardizarii si dezvoltarii liniilor specifice din grupa spaniel-ilor de teren. In cele din urma, liniile cocker englez si English toy spaniel si-au facut aparitia. In timp, cocker-ul englez a evoluat lent intr-un mod diferit fata de cocker-ul initial, in ceea ce priveste talia, conformatia si coloritul. In 1946, cocker spaniel-ul a fost separat, oficial, in doua rase distincte: cocker spaniel-ul american si cocker spaniel-ul englez, ambele recunoscute de catre American Kennel Club.

Numele atribuit rasei de "cocker" este controversat, unii fiind de parere ca acesta ar face referire la indemanarea cainelui de a vana in hatisuri.

 Aspectul exterior si dimensiunile

Cocker spaniel-ul este un caine de talie medie, armonios. Capul este rotund, cu fruntea neteda. Botul este lat, iar urechile sunt lungi si pendulante. Coada este, in general, amputata la scurt timp dupa nastere.

Blana acestui caine este una dintre cele mai evidente caracteristici. Este matasoasa, usor ondulata si de lungime medie, fiind prevazuta cu un puf profund, care-i protejeaza de vremea rece si umeda. Cocker-ul se gaseste in diferite varietati de culoare: negru, negru cu cafeniu, crem, rosu inchis, brun cu cafeniu, galben inchis, etc.

English cocker spaniel-ul are o greutate corporala de circa 13-16 kg la mascul si de 12-15 kg la femela si o inaltime la nivelul greabanului de 38-43 cm la mascul si de 36-41 cm la femela.

 Personalitatea

Per ansamblu, cocker spaniel-ul este un caine prietenos si jucaus, care va fi bucuros sa va faca pe plac. Ca si in cazul altor spanieli, cocker-ul este energic si necesita un antrenament regulat. Daca nu-i este permis sa faca miscare si va duce o viata sedentara, acest caine poate dezvolta tulburari de comportament .

 Relatiile cu familia si casa

Potrivit atat pentru viata urbana, cat si pentru cea la tara, rasa are un instinct nativ de protector, ceea ce il face un bun caine de paza. Daca este crescut alaturi de copii, cockerul se poate intelege bine cu acestia. Cockerii adulti care nu au socializat cu copiii de timpuriu, inca din copilarie au tendinta sa nu tolereze poznele acestora.

 Dresajul

Cocker spaniel-ii sunt caini cu un instinct nativ pentru vanatoare. Pot fi educati cu usurinta sa goneasca si sa recupereze vanatul. Desi s-a crezut ca sunt spanieli de teren, ei se pot adapta si in apa. English cocker-ul este utilizat ca si caine de vanatoare mai mult decat varietatea americana.

In afara de dresajul pentru vanatoare, cocker spaniel-ul este un caine usor de dresat pentru a fi supus si ascultator.

 Aspecte particulare

Cockerii nu trebuie lasati singuri pentru perioade lungi de timp. In caz contrar, acest lucru poate antrena frustrari si secundar, dezvoltarea tulburarilor de comportament si a distructivitatii. Unii caini sunt irascibili, putand fi chiar agresivi cu strainii.

Datorita blanii sale lungi, cockerul trebuie periat frecvent.

 Boli si afectiuni curente

Anemia hemolitica imun-mediata este o tulburare grava a sangelui care determina anemie severa.

Urolitiaza este o tulburare care afecteaza tractul urinar avand ca rezultat formarea pietrelor la nivelul vezicii urinare.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Acesta tulburare poate afecta unul sau ambi ochi, conducand la orbire totala a caielui, fara posibilitatea unui tratament eficace.

Glaucomul este o afectiune grava si dureroasa care determina cresterea presiunii intraoculare. Poate conduce la orbire daca nu este tratat la timp.

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat durerea, schiopatura si artrita consecutiva.

Atrofia retiniana progresiva este o afectiune care deterima degenerarea celulelor nervoase de la nivel retinian. Afectiunea debuteaza adesea la animalele in varsta si poate conduce la orbire.

Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos care se dezvolta intre varsta de 2-5 ani.

Hipotiroidismul apare atunci cand glanda tiroida nu functioneaza adecvat. In lipsa unei cantitati suficiente de hormon tiroidian, imbolnavirea se poate produce.

Renopatia familiala este o boala renala de natura genetica, care se manifesta in jurul varstei de 6-24 de luni.

Discopatia intervertebrala este o afectiune ce implica discurile vertebrale situate intre vertebre. Cainii afectati prezinta durere. In cazuri grave, severe se poate produce paralizia membrelor posterioare.

Otita este o infectie a urechilor.

Cherry eye este o anomalie a pleoapei a treia.

Districhiazisul este o tulburare caracterizata prin cresterea unor gene suplimentare din acelasi folicul pilos. Tulburarea se poate produce atat pe pleoapa inferioara, cat si pe cea superioara, producand iritatie si leziuni corneene de diferite grade.

In plus, cocker spaniel-ii sunt predispusi demodicozei, surditatii, atopiei, paraliziei nervului facial, dwarfismului, displaziei de cot, hidrocefaliei, alergiilor si cancerului de piele.

Durata medie de viata a cocker-ului spaniel este de 14-16 ani.

Sursa:animale.acasa.ro

Cocker Spaniel American

Clasificarea rasei: Cockerul Spaniel American este cel mai mic membru al grupului Gundog. In zilele noastre sint vazuti la expozitii si ca animale de companie.
Reguli de hranire: Cockerii Americani sint usor de hranit deoarece sint mici si nu sint mofturosi. Nu sint lacomi ,dar cer o calitate buna a mancarii ca sa-si pastreze blana in conditii bune.
Alte cheltuieli: desi costurile de mancare sint mici, celelalte cheltuieli sint ridicate. Au blana lunga si matasoasa, dar apar problemele de iritatie a pielii ce pot duce la cheltuieli dupa un timp.

Durata de viata : Cockerul Spaniel American poate atinge cu usurinta varsta de 15 ani.
Media numarului de pui fatati: Numarul de pui fatati poate varia intre 1 si 7, media fiind de 4 pui.
Descrieri fizice generale: Acestia sint mici la corp,compacti. Sint muncitori si bine-echilibrati. Au capul rotund si acoperit cu par moale atat pe urechi cat si pe piept, pe abdomen si pe picioare. Au miscari line, coordonate, si par ca plutesc deasupra pamantului.

Dimensiunea:mica
Inaltimea si greutatea: masculul masoara 36-39 cm iar femela 34-37 cm, cantaresc 11-13 kg.
Tulburari: are cateva probleme de sanatate, desi multe se pot trata si se poate preveni aparitia altora. Catelusii trebuie luati dintr-un loc curat, si e important sa o faceti din cauza numeroaselor probleme. Stapanii trebui sa insiste sa vada certificatul ambilor parinti din cauza problemelor oculare a acestor specii.
Susceptibilitatea la boala: medie

Istorie: se spune ca primul Cocker a sosit in America pe vasul Mayflower in 1620. Bastinasii din secolele urmatoare au adus mai multi cu ei ca sa ii ajute sa exploreze salbaticiunile tarii. Cockerul American s-a dezvoltat din Cockerul Englezesc in secolul 19, ca sa aporte prepelitele si sitarii. La inceput se diferentia de Cockerul Englezesc datorita marimii, dar de-a lungul anilor au fost crescuti pentru alte lucruri si diferentele s-au marit. In 1940, Cockerul American era atat de diferit de cel Englezesc ca era de neinchipuit sa ii asemeni, asa ca in 1945 cele doua rase au fost recunoscute dupa standarde proprii. Cei mai multi devin caini de companie, desi pastreaza inca instincte de caini de vanatoare. Cockerul American este cea mai populara rasa din America.

Inteligenta: este un caine inteligent,dornic sa placa si foarte adaptabil asa ca sint usor de dresat.
Caracteristici evidente: au sprancene rotunde, botul este mic si patrat. Falcile sunt puternice, cu o muscatura perfecta. Ochii sint rotunzi si au o privire miscatoare. Urechile au lobii mari, sint lungi si acoperite cu par lung si moale care poate fi drept sau cret. Gatul este lung si musculos, corpul este mic si compact, dand impresia de putere. Pieptul este adanc si coastele proeminente. Picioarele sin micute si osoase, labele sint compacte si rotunde. Coada este putin ridicata si in trecut a fost taiata cu pana la 2/5 din lungime. Blana este moale, dreapta sau putin creata, scurta la cap si medie pe corp.

Urechile,pieptul abdomenul si picioarele trebuie bine aranjate dar nu excesiv ca sa impiedice miscarea. Culoarea Cokerilor este stricta, apar doar in trei nuante: negru,o alta culoare inchisa sau pot fi combinatie. Cei dare sint maro pot avea si o urma de roscat, dar niciodata alb.
Tara de origine: Statele Unite ale Americii.

Energie: medie.
Durata exercitiilor: 60-80min/zi. Cockerului American ii plac exercitiile de care au nevoie regulat, dar sint fericiti si la oras, unde nu au atat spatiu de alergat. Le place inotul si aportul vanatului si se joaca bucurosi jocul "de-a prinselea". Nu le place prea mult sa se tavaleasca asa ca trebuie supravegheati daca jocul devine prea dur.
Protectie personala: scazuta
Potrivire ca si caine de paza: scazuta
Tendinta de a latra: medie
Nivel de agresiune: scazut
Compatibiliitate cu alte aniimale: mare
Compatibiliitate cu copiii: mare
Caractere generale si de temperament: sunt veseli si inteligenti ,cu o curiozitate agera si sint companioni minunati. Sunt adaptabili si se potrivesc si la oras si la tara, dar au nevoie de atentia si timpul stapanilor. Au personalitati puternice si sint cunoscuti ca fiind posnasi, asa ca stapanii trebuie sa fie rabdatori cu ei.
Lungimea blanii: medie/lunga
Culoare: se intalnesc sub diferite varietati: negru, alte culori inchise, combinatii,dar si tricolori. Pot fi si galbui. 

Sursa:zooland

 

 

 

 

Lhasa Apso

Lhasa Apso sunt curajosi si devotati. Acesti caini mititei sunt afectuosi cu stapanii lor, dar nu vor tolera rautatile si comportamentul nepoliticos al copiilor. Lhasa Apso are nevoie de un proprietar care sa stie sa-l domine. Este un caine de paza bun, avand un latrat rasunator si staruitor, care da senzatia intrusilor ca este un caine cu mult mai mare.

 Pentru unii, Tibetul este o destinatie pentru pelegrinajul spiritual. Pentru altii, este un taram pasnic si linistit de o frumusete ce poate fi greu de exprimat in cuvinte. Pentru cativa, Tibetul ocupa un loc special in inimile lor fiind tara natala a Lhasa Apso.


 

Istoricul si originea

Originar din satucurile din apropierea orasului sacru, Lhasa, Lhasa Apso este una dintre cele trei rase de caini ce provin din tinuturile Tibetului. Celelalte rase sunt terrier-ul tibetan si spaniel-ul tibetan. In tara sa de orgine, Lhasa este cunoscut ca Abso Seng Kye, cainele-leu latrator de santinela. Asa cum ii sugereaza si numele, Lhasa Apso a fost creat si dezvoltat pentru a fi caine de paza. Intrucat cainii de tip mastiff, de talie mai mare erau utilizati pentru a patrula si a apara parametrii exteriori ai domeniilor, Lhasa Apso avea responsabilitatea de a apara interiorul caminului stapanului lui, templele si manastirile. Aceasta includea si casele claselor privilegiate, nobilimii, precum si pe cea a lui Dalai Lama. Pentru cel putin doua mii de ani, rasa a fost crescuta pe taramurile Tibetului.
In timpul unei calatorii in Tibet in anii 1930, un diplomat american numit C. Suydam Cutting si-a aranjat o audienta la Dalai Lama. Acestia au devenit prieteni, iar in 1933, o pereche de Lhasa i-a fost oferita lui Cutting ca dar din partea lui Dalai Lama. Acest dar a avut ca rezultat consacrarea rasei Lhasa Apso in Statele Unite.
Lhasa Apso a fost pentru prima data admisa in American Kennel Club in 1935 ca membra a grupei raselor non-sportive, de agrement sau de companie.
Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, CCR, APRI, ACR.

 Aspectul exterior si dimensiunile

Din moment ce Lhasa Apso este originar dintr-un tinut cu clima aspra, o constitutie robusta si o blana deasa erau de asteptat. Blana este lunga si dreapta, deasa, dar nu matasoasa. Parul trebuie sa cada ca intr-o cascada peste regiunea ochilor. De obicei, de culoare cafenie, Lhasa Apso se poate gasi si in alte varietati de culoare, auriul, cremul si honey fiind cele mai populare dintre ele. Se intampla frecvent ca blanita puiului de Lhasa Apso sa-si schimbe culoare odata cu cresterea in varsta a acestuia. Lhasa Apso trebuie sa aiba mustatile si barba de culoare inchisa. Acest caine mititel si flocos seamana cu o varianta mai mica a Old English Sheepdog -ului.
Lhasa Apso este un caine de talie mica cu coada rasucita peste spate. Capul este bine proportionat cu un bot nici prea scurt, nici prea lung, dar nu patratos. Ochii sunt mici, de culoare inchisa. Urechile sunt mici, bine acoperite cu par.
Lhasa Apso adult poate ajunge la o inaltime de 25-28 cm la mascul, femelele fiind mai pitice. Greutatea lui corporala variaza intre 5-7 kg.

Personalitatea

Clima aspra din Tibet a dus la formarea unui caine viguros si robust. Rasa este inteligenta si pare a avea un al saselea simt in diferentierea persoanelor straine de prieteni. Distant si circumspect cu strainii, Lhasa devine rapid prietenos si sociabil dupa ce incepe sa se familiarizeze cu acestia.
Lhasa Apso sunt curajosi si devotati. Acesti caini mititei sunt afectuosi cu stapanii lor, dar nu vor tolera rautatile si comportamentul nepoliticos al copiilor. Lhasa Apso are nevoie de un proprietar care sa stie sa-l domine. Este un caine de paza bun, avand un latrat rasunator si staruitor, care da senzatia intrusilor ca este un caine cu mult mai mare. Nu le place sa fie lasati singuri si au tendinta de a sari sa muste daca sunt luati prin surprindere sau provocati.
Lhasa Apso are un simt al auzului foarte bine dezvoltat. Femelele sunt bune mame.

Relatiile cu familia si casa

Lhasa este un companion si un protector nativ. Rasa tanjeste dupa compania omului, dar nu este foarte tolerant cu copiii de varste fragede. Lhasa Apso este cel mai fericit cand este crescut ca si caine de companie. Lhasa poate convietui fara probleme cu alti caini, atata timp cat beneficiaza de compania umana, dar are tentatia de a se lua la harta cu acestia.
Lhasa Apso este o alegere buna pentru persoanele care stau in apartamente la bloc, fiind foarte activ in interiorul caminului, astfel ca nu va fi trist daca nu puteti sa-i oferiti o curticica.

Dresajul

Lhasa este, in general, un caine supus si ascultator, care poate fi usor de educat si dresat. Unele exemplare au tendinta de a fi independente, putand avea anumite dificultati in urmarea comenzilor. Lhasa va executa in cele din urma ceea ce i se cere, dar va necesita putin timp pentru a se gandi inainte.

Aspecte particulare

Blana lunga si deasa a Lhasa necesita o ingrijire periodica pentru a preveni incurcarea si matuirea acesteia. Blana se imparte in doua de-a lungul coloanei vertebrale, cazand de fiecare parte. Nu este necesara trimarea sau tunderea la piele, ci simpla pieptanare o data pe zi pentru a preveni incalcirea parului este suficienta. Unii proprietari opteaza pentru scurtarea blanii pentru a le usura intretinerea acesteia. Rasa naparleste moderat. Aveti in vedere ca atunci cand va faceti timp pentru perierea zilnica sa verificati si sa toaletati, daca este necesar, si ochii si urechile.
Unele exemplare au tendinta de a fi peste masura de protective si agresive astfel ca socializarea timpurie si dresajul de supunere sunt extrem de recomandate. Independenta rasei poate conduce la probleme de comportament, dar cu o disciplina ferma si cu afectuozitate, aceste probleme pot fi prevenite.

Boli si afectiuni curente

Lhasa Apso este per ansamblu un caine robust si rezistent, dar anumite afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta.

• Urolitiaza este o afectiune care afecteaza tractusul urinar avand ca rezultat formarea pietricelelor la nivelul vezicii urinare.
• Luxatia patelei este o tulburare care afecteaza patela (rotula). Entropionul este o problema a pleoapei in care marginea libera a acesteia se rasuceste spre globul ocular. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapei irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.
• Keratoconjunctivita sicca este o afectiune a ochiului care apare in situatia in care se diminua sau este absenta productia de lacrimi.
• Displazia renala este o anomalie de dezvoltare a rinichilor. Problemele apar, de obicei, cand animalutul este mai mic de un an si includ diminuarea apetitului, oprirea in crestere, slabire, letargie, polidipsie, poliurie si voma.

In plus, Lhasa Apso este predispus dermatopatiilor alergice, ulcerelor corneene si prolapsului glandei anexe a pleoapei a III-a.

Speranta medie de viata la Lhasa Apso este in jur de 15 ani.

 

Sursa:animale.acasa.ro

Pinscher German

Pinscher -ul german este originar din Germania, rasa datand de cateva secole si fiind folosita ca si caine utilitar pentru a vana animalele daunatoare (pasari si rozatoare) si pentru a-si apara familia si domeniul. Cainele a fost utilizat in procesul de formare a Doberman -ului pinscher si a pinscher-ului pitic, dar este mult mai inrudit cu schnauzer -ul.

Pinscher-ul german este un caine de talie medie, undeva intre un pinscher pitic si un Doberman pinscher. Una dintre rasele de baza utilizate in dezvoltarea acestor rase, pinscher-ul german este, de fapt, mult mai inrudit cu schnauzer-ul standard. Pinscher-ul german este de asemenea cunoscut si ca pinscher-ul standard.

Istoricul si originea

In anii 1800, puii de pinscher german puteau avea blana atat neteda, cat si aspra. In cele din urma, cainii cu blana neteda au devenit cunoscuti ca pinscher-i germani, in timp ce cainii cu blana aspra au devenit schnauzer-ii standard de astazi. In 1879, rasa a fost oficial recunoscuta in Germania si a fost protejata si promovata din 1894 de catre clubul german al pinscher-ului schnauzer.
Pinscher-ul german aproape disparuse dupa al doilea razboi mondial, dar a reusit sa fie salvat datorita eforturilor lui Werner Junghof pana la jumatatea anilor 1950.
Astazi, pinscher-ul german este un caine destul de rar in Statele Unite, fiind considerat mai degraba un companion si un protector decat un caine de vanatoare.
Pinscher-ul german a fost recunoscut de catre American Kennel Club in anul 2001, ca si membru al grupei cainilor utilitari.
Rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, KCGB, NKC, NZKC, ANKC, APRI, AKC, ACR, pinscher-ul german apartinand grupei a 2-a.

 Aspectul exterior si dimensiunile

Pinscher-ul german este un caine de talie medie, musculos care seamana cu un Doberman pinscher mai mic. Botul este drept si alungit, prevazut cu un nas negru, iar urechile sunt situate in partea superioara a capului. Ele pot fi cupate sau nu. Cand nu sunt cupate, urechile formeaza un fald. Coada este purtata ridicat si scurtata, iar picioarele sunt similare celor de pisica.
Blana acestui caine este neteda, lucioasa si scurta. Coloarea blanii poate fi cafenie (varietatea Isabella), diferite nuante de rosu si negru sau albastru cu pete roscate sau maron.
Pinscher-ul german adult are o greutate corporala in jur de 11-16 kg si o inaltime la nivelul greabanului de circa 41-48 cm.

 Personalitatea

Pinscher-ul german poate fi companionul ideal. Pinscher-ul german este un caine plin de viata si inteligent. Este foarte jucaus si curajos, dar poate fi incapatanat si independent. Nu are tendinta sa latre atat de mult ca alti pinscher-i, dar va latra intotdeauna cand se apropie vreun strain.
Pinscher-ii germani au instincte de protectori in mod nativ, astfel ca vor musca inainte de a gandi daca este cazul. Ca si in cazul altor pinscher-i si terrier-i, pinscher-ul german nu se va retrage in cazul disputelor cu alti confrati, motiv pentru care are nevoie de un proprietar ferm care sa-i controleze tendinta de a se incaiera. Pinscher-ii germani sunt caini foarteloiali si protectori. Ei isi vor apara teritoriul, proprietarul si familia pana la ultima rasuflare. Ei de asemenea, pot deveni peste masura de posesivi cu propriile obiecte, cum ar fi propriile oase, un scaun in care ii place sa lancezeasca si castronul cu mancare. Pinscher-ul german trebuie invatat care ii este locul in casa.

 Relatiile cu familia si casa

Pinscher-ul german este un caine care se preteaza persoanelor care locuiesc in apartamente. Este destul de activ in interiorul caminului, dar nu necesita o curte mare, plimbarile in lesa fiind suficiente. Daca este lasat singur intr-o curte imprejmuita, asigurati-va ca gardul sa fie integru si sa nu fie vreo poarta deschisa, deoarece pinscher-ul german va incerca sa evadeze. Pinscher-ilor germani nu trebuie sa li se permita sa hoinareasca fara a fi tinuti in lesa pentru ca au tendinta de a haitui orice misca.
Acest caine isi adora familia, dar este mai fericit alaturi de copiii de varsta mai inaintata. Este loial si chiar posesiv cu membrii familiei sale, ceea ce-l face un caine de paza bun. Rasa poate fi agresiva cu strainii, daca nu socializeaza adecvat inca din copilarie. Unele exemplare isi pot manifesta agresivitatea fata de alti caini. Cand este lasat in compania altor animalute de casa, mici (pisici, iepuri, etc.) intotdeauna trebuiesupravegheat.

 Dresajul

Pinscher-ul german este un caine inteligent si usor de dresat, cu rabdare si perseverenta. Daca nu este educat sa fie supus si ascultator, pinscher-ul german poate deveni neascultator, incapatanat si greu de controlat.

 Aspecte particulare

Pinscher-ului german nu-i place sa fie lasat singur fara nimic de facut. Sunt caini inteligenti avand nevoie de o stimulare mentala pentru a preveni dezvoltarea tulburarilor de comportament, distructive. Datorita taliei lor mici si a blanii scurte, pinscher-ul german trebuie protejat de frig.
Blana lui lucioasa, neteda si rezistenta necesita minima ingrijire. O periere periodica pentru a inlatura parul mort este tot ceea ce are nevoie. Aceast caine naparleste sezonier.

 Boli si afectiuni curente

Pinscher-ul german este o rasa rezistenta si, per ansamblu, sanatoasa, cu putine probleme de ordin medical. Urmatoarele afectiuni au fost relatate cu o frecventa mai crescuta:

• Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.
• Atrofia retiniana progresiva este o afectiune care deterima degenerarea celulelor nervoase de la nivel retinian. Afectiunea debuteaza adesea la animalele in varsta si poate conduce la orbire.
• Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Acesta tulburare poate afecta unul sau ambi ochi, conducand la orbire fara tratament.
• Herniile, ombilicala sau inghinala, se pot produce.
• Maladia von Willebrand este o tulburare de coagulare.
• Criptorhidismul este o tulburare manifestata prin lipsa migrarii unuia sau a ambelor testicule in scrot.

Durata medie de viata a pinscher-ului german este de circa 12-15 ani.

 

Sursa:animale.acasa.ro

Beauceron

 
 Beauceron -ul este o rasa rar intalnita. Acesti caini sobri si mandri sunt la origine caini de cireada frantuzesti, dar, astazi, sunt cu predilectie caini de paza si animale de companie indragite. Rezervat cu strainii, Beauceron-ul este afectuos si credincios familiei sale.
 

Istoricul si originea

Beauceron-ul este originar din Franta, fiind considerat un caine de cireada. Este o rasa veche cu o istorie lunga, fiind utilizat de secole pentru a pazi si pastori turmele de oi. Cea mai veche consemnare a unui caine similar Beauceron-ului dateaza inca din vremea manuscrisului renascentist din 1578. La jumatatea anilor 1800 (1863), Pierre Megnin semnala diferenta intre doua tipuri principale de caini care erau utilizati pentru paza si pastorit. Acestia erau impartiti intr-o rasa cu blana mai lunga si una cu blana mai scurta. Cainele cu blana mai lunga a devenit Briard -ul (Berger de Brie), in timp ce cainele cu parul mai scurt a devenit cunoscut ca si Beauceron-ul (Berger de Beuce). Beauceron-ul a fost prezentat in prima expozitie canina din Paris in 1863, iar in 1897 era fondat primul club de caini ciobanesti, incluzand ambele varietati, respectiv, Beauceron-ul si Briard-ul. In 1889, Beauceron-ului i se recunoastea numele oficial si se finaliza un standard al rasei. In 1911, era fondat un club separat al crescatorilor si admiratorilor rasei Beauceron. Calmul sau si abilitatea sa de a urma comenzile fara a ezita au fost pe deplin exploatate in timpul ambelor razboaie mondiale. Militarii utilizau Beauceron-ii pentru expedierea mesajelor, detectarea minelor, sustinerea actiunilor commando, gasirea ranitilor si pentru transportarea hranei si munitiilor in liniile de front. Cainii isi efectuau indatoririle nelasandu-se influentati sau speriati de exploziile bombelor sau de focul artileriei.
Astazi, Beauceron-ul este inca utilizat ca si caine de paza si de cireada si in multe dintre activitatile politienesti in diferite regiuni ale Frantei, devenind din ce in ce mai popular in afara tarii sale natale, in special, in vestul Europei si nordul Americii ca si caine de paza si companion.
La 1 martie 2007, Beauceron-ul a fost acceptat pentru a fi inregistrat de catre American Kennel Club, putand concura in grupa cainilor de cireada in cadrul expozitiilor chinologice tinute incepand cu 27 iunie 2007.
Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: FCI, UKC, NKC, NABC (North American Beauceron Club), APRI, ACR.

 Aspectul exterior si dimensiunile

Atleticul Beauceron da impresia de forta, libertate a miscarilor si vioiciune, fara a parea supraponderal. Din punct de vedere structural conformational, Beauceron-ul este asemanator ciobanescului belgian Malinois, cu singura exceptie ca Beauceron-ul este de talie mai mare. Beauceron-ul este un caine de talie mare, musculos, cu o aparitie care emana forta si fermitate. Capul este lung cu un nas negru, iar ochii sunt mari, de forma ovala si caprui inchis. Urechile Beauceron-ului sunt adesea cupate, dar sunt acceptate si exemplarele cu urechile necupate, in forma si dimensiunile naturale. In mod natural, urechile Beauceron-ului sunt usor ridicate si nu stau blege pe langa cap. Pieptul este adanc si lat. Coada sa este lunga si purtata in jos printre membrele posterioare, formand un carlig in forma literei „J” in varf. Beauceron-ii trebuie sa aibe cate doi pinteni la nivelul fiecarui membru posterior. Pintenii nu trebuie amputati, daca exemplarul dumneavoastra participa in cadrul expozitiilor canine.
Blana Beauceron-ului este dreapta, relativ scurta si aspra, formand in anumite regiuni franjuri. Rasa are un puf profund protector des care-i confera o anumita rezistenta la conditiile meteorologice. Culorile principale ale blanii sunt negru, negru cu cafeniu roscat si gri cu cafeniu roscat.
Beauceron-ul adult atinge o greutate de circa 42-50 kg si o inaltime la nivelul greabanului de circa 32-70 cm.

 Personalitatea

Beauceron-ul este un caine curajos si sufletist cu un instinct nativ gregar. Aceasta rasa este inteligenta si loiala, dar intr-oarecare masura rezervata cu strainii. Beauceron-ul poate avea o atitudine independenta si exceleaza ca si caine de paza. Unele exemplare pot fi chiar agresive cu strainii sau cu alte animale daca nu socializeaza inca din copilarie.
Neinfricat, vigilent si rabdator, Beauceron-ul are aptitudinile necesare pentru probele de ascultare si agilitate si este renumit pentru capacitatea sa de a intelege rapid si pe deplin cerintele stapanului sau. Calm, ascultator si foarte loial, Beauceron-ul este intotdeauna dispus sa-si multumeasca stapanul. Beauceron-ul poate fi exagerat de protector, astfel ca dresajul complet efectuat de catre un proprietar ferm si consecvent este absolut necesar.
Beauceron-ul nu trebuie lasat singur pentru perioade lungi. Puii de Beauceron sunt foarte activi si se maturizeaza tardiv.

 Relatiile cu familia si casa

Prietenos si loial familiei sale, Beauceron-ul este o buna alegere pentru familiile active cu adolescenti, mai ales daca creste alaturi de ei. Unele exemplare pot deveni excesiv de protectoare cu membrii familiei lor, nefiind foarte tolerante cu strainii. Se vor intelege bine cu alti caini, daca cresc alaturi de acestia, dar au tendinta de a fi teritoriali si potential agresivi cu instrusii. In general, se inteleg foarte bine cu pisicile, mai ales daca cresc alaturi de acestea.
Fiind un caine extrem de energic, Beauceron-ul necesita multa miscare. Se acomodeaza cel mai bine intr-o curte ingradita, dar pot fi crescuti si intr-un apartament daca sunt scosi la cateva plimbari pe zi. Beauceron-ii sunt moderat activi in interiorul caminului, fiind cei mai fericiti daca beneficiaza de o curte imprejmuita de dimensiuni rezonabile in care sa poata alerga in voie.

 Dresajul

Beauceron-ul este un caine inteligent care este usor educat sa fie supus si chiar agil, dar necesita un stapan ferm, dar bland si perseverent. Cand sunt dresati corespunzator, isi vor urma stapanul ca o umbra. Sunt innascuti caini de paza si exceleaza in luarea urmei, tinerea laolalta a vitelor, activitatile militare si politienesti.

 Aspecte particulare

Beauceron-ului nu-i place sa fie lasat singur pentru perioade lungi de timp, putand deveni distructiv. Beauceron-ului trebuie sa i se ofere multa atentie si miscare. Aceasta rasa trebuie sa aiba intotdeauna o activitate de satisfacut si suficient spatiu sa se exprime si sa-si consume energia. Unele exemplare pot fi extrem de teritoriale si protective cu domeniul si membrii familiei sale. Acest lucru poate fi o problema atunci cand se apropie vreun strain sau vreun animal. Beauceron-ului nu trebuie sa i se permita sa hoinareasca liber din lesa decat in spatiile imprejmuite si sigure.
Blana Beauceron-ului nu necesita multa atentie pentru a o mentine ingrijita. O atentie deosebita trebuie acordata blanii in perioadele in care Beauceron-ul isi schimba parul. Rasa naparleste moderat si sezonier.

 Boli si afectiuni curente

Beauceron-ul este o rasa robusta si rezistenta, cu putine maladii raportate. Totusi, urmatoarele afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:
Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.
Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.
Atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.
Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.
Ectropionul este o afectiune a marginii libere a pleoapelor, care consta in rasucirea spre exterior a acesteia, fiind cel mai frecvent afectata portiunea centrala (mijlocie) a pleoapei inferioare.
 Speranta medie de viata a Beauceron-ului este de 10-12 ani.

 

Sursa:animale.acasa.ro